CORTI E CAI
Cai voji, cai sarai sü, cai bandunai.
Corti disèrti sönza piü ne sgént ne matài.
Cai tristi sönza vita, pini madumà at rigord.
Corti indua s’vivéva tüta la vita fin a la mort.
Cai vivi chi ön vist nàsa e crösa matài.
Corti, pini at sgént, ghèt, galini e rimai.
Cai lasàci naa, töci chi scuàran, puntàlai.
Corti, arbàsci, tòli e baràchi, ragnèri inpufiai.
Cai, lobji marsci, grundöni sönza canàl.
Corti, udoor da mufón, d’umid, che brüt finàl.
Cai, tràci giü, demulii, rifàci, ristruturai.
Corti pini d’autumobil e sémpra menu matài.
Cai, finèstri ruti, védar sciapè, usi sarè sü.
Corti, cum incora na ram’uliva söca in d’un canton, tàca sü.